Educatia romaneasca-intre orgoliu si nepasare

Educatia romaneasca-intre orgoliu si nepasare

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor senatori,

Stimați colegi,

 

Titlul declarației mele politice de astăzi este ,, Educația românească între orgolii și nepăsare”.

Deși este evident, de cel puțin 10 ani, că ne aflăm pe un trend descendent în ceea ce privește calitatea actului educațional, miniștrii Învățământului, cu o singură excepție notabilă, au avut o singură ambiție și anume aceea de a-și promova o Lege a Educației care să le poarte numele. Schimbări de formă, superficiale, care nu au avut anvergura unei reale resetări a parametrilor calitativi din acest domeniu.

Avem numeroase rapoarte care ne indică faptul că ne îndreptăm către un mare dezastru. Abandonul școlar, analfabetismul funcțional, măsurat prin intermediul testărilor internaționale PISA, și inadecvarea curriculei școlare la cerințele pieței muncii ar trebui să îndemne ORICE MINISTRU la măsuri imediate.

În compania Ciprului și Bulgariei, România se află pe locul 3 în clasamentul celor mai slabe rezultate la testele PISA - 2015.

În studiul INS, Ancheta AMIGO, 2014-2018, privind ponderea populației active (15-64 de ani)- pe niveluri de educație și medii de rezidență se observă un decalaj major în ceea ce privește egalitatea de șanse. Astfel: în mediul urban 16% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 15-24 de ani au studii superioare față de numai 4% în mediu rural. Ce măsuri a luat concret Ministrul Educației pentru a nivela acest decalaj major? Ce programe sunt derulate în sensul creării unor comunități închegate, care să coaguleze energii constructive pentru creșterea conștientizării a importanței educației pentru o viață mai bună?

Cum sunt sprijinite sau consiliate familiile sărace să își îndrepte copiii către școală și să îi încurajeze să își finalizeze studiile?

Ne bazăm numai pe ONG-uri să realizeze ceea ce Statul nu este în stare să facă?

Legat de aceeași temă, a egalității de șanse:

De ce nu au fost încă elaborate, în acord cu recomandările specialiștilor, Procedurile pentru susținerea examenelor de capacitate sau de Bacalaureat pentru copiii cu deficiențe de vedere/de auz/tulburări de spectru autist sau cu tulburări specifice de învățare? De ce nu se iau în considerare specificitățile fiecărei categorii de deficiență? Cum este posibil ca, înainte cu doar 3 luni de examen, părinții acestor copii să treacă prin clipe de coșmar văzând opacitatea specialiștilor Ministerului Educației? Cum s-a ajuns la doar 1 oră în plus (adăugată la durata standard a examenului) pentru Evaluarea Națională sau Bacalaureat pentru un copil cu dislexie/disgrafie/discalculie, de exemplu, atâta timp cât în OMEN 3124/2017 se specifică la “Art. 27. a) asigurarea unui timp suplimentar din timpul alocat iniţial pentru elaborarea lucrării.”, iar pentru o testare semestrială, cu o durată medie de 45-50 de minute, sunt prevăzute suplimentar 30-60 de minute?

De ce nu se specifică în aceste Proceduri emise în data de 14.02.2019 că profesorul trebuie să citească subiectele pe rând, așteptând ca elevul să le rezolve gradual, și, după fiecare subiect rezolvat, să îi fie citit următorul? Sunt lucruri și acțiuni la îndemână, care vin în ajutorul acestor copii și al părinților lor care în loc să se ocupe de ei, trebuie să adune tot felul de acte care să ateste evidența. Și atunci, de ce această ignoranță? Este nepăsare? Este incompetență?

De ce actele care le sunt solicitate pentru certificarea CMBRAE/CJRAE părinților de la medicii specializați certificați nu le sunt decontate? Câți copii nu vor fi corect educați, cu mijloacele specifice, din cauza acestor costuri pe care părinții lor trebuie să le achite, uneori an de an, pentru a face dovada unei anumite tulburări sau deficiențe? Când vor fi gata Hărțile mentale care îi ajută să integreze informațiile mult mai ușor? Aceste Hărți Mentale sunt un suport prețios didactic pentru orice copil, nu numai pentru cei cu nevoi speciale.

Când se va respecta Ordinul de Ministru (OMEN) 3124/2017- METODOLOGIA PENTRU ASIGURAREA SUPORTULUI NECESAR ELEVILOR CU TULBURĂRI DE ÎNVĂȚARE și va fi pus, cu adevărat, în practică?

Când se va elabora un Model de Plan Personalizat (așa-numitul PEP) la nivelul fiecărei școli? Și când va fi pus și în practică?

Când se vor pune cu adevărat în practică principiile Egalității de Șanse atât pentru copiii din mediul rural, cât și pentru cei cu diferite forme de tulburări sau deficiențe?

Când vor fi acești copii integrați, nu numai tolerați, așa cum se întâmplă în prezent?

Pentru că ei vor fi adulții de mâine care, dacă li se va da o șansă acum, se vor putea integra în mediile profesionale și vor străluci în domeniile pe care și le vor alege.

Inapoi