400 de sali de sport, obsesie sau utopie?

400 de sali de sport, obsesie sau utopie?

DECLARAŢIE POLITICĂ

 

Adresată de către doamna senator: Silvia-Monica DINICĂ

Circumscripţia electorală: nr 42, București

Grupul Parlamentar: USR

Şedinţa Senatului din data de: 12.06.2019

Titlul declaraţiei politice:  400 de săli de sport, obsesie sau utopie?

 

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor senatori,

Stimați colegi,

 

În declarația mea politică de astăzi voi vorbi despre promisiunea pe Guvernul o face în mod recurent românilor, respectiv construcția celor 400 de săli de sport.

 

Esența vieții este, după cum bine știm cu toții, mișcarea. În afară de hrană și odihnă, avem nevoie și de mișcare iar atunci când toate aceste elemente se află în echilibru, viața noastră este sănătoasă și bună. În acest context, statul este chemat să ocrotească viața cetățenilor săi.

Privind global, în România, niciunul dintre cele trei aspecte nu este la parametrii normali. Dacă pentru hrană și odihnă lucrurile sunt cumva în limite suportabile, în ceea ce privește mobilitatea, sub toate aspectele ei, mai avem foarte multe de făcut.

Despre nevoia de reformă reală în sistemul de învățământ românesc care să ofere și să faciliteze accesul copiilor la mișcare, prin dotarea la standarde europene a sălilor de sport existente și de construcția unora noi, s-a tot vorbit în spațiul public. Nu există niciun dubiu și cu toate astea, lucrurile nu se mișcă.

Școlile și liceele din România sunt puține, vechi și lipsite de spații de mișcare și recreere. Iar cele care au săli de sport sau baze sportive nu le folosesc corespunzător.

În țara  în care jumătate dintre copii au probleme cu greutatea, şcolile nu le vin deloc în ajutor. Mii de elevi fac orele de sport afară, în frig, sau printre băncile din clasă, pentru că nu au săli de sport. În Bucureşti, peste 10% din unităţile de învăţământ se confruntă cu acestă problemă. Greu de crezut că în provincie, cu precădere în mediul rural, situația arată mai bine. Nu e târziu să reconsiderăm activitatea sportivă de la vârste foarte mici. Pentru că sportul nu este un moft, ci reprezintă un drept garantat de prevederile Legii 69/2000 a Educaţiei Fizice şi Sportului, lege ale cărei beneficiari sunt copiii și tinerii, dar nicio guvernare de după Revoluție nu a făcut din aplicarea ei o prioritate națională.

Ideea construirii unor săli de sport noi sau a unor baze sportive noi pe întreg teritoriul, a venit, oarecum firesc, după apariția Legii Educaţiei Fizice şi Sportului . Pe hîrtie totul suna bine. De mai bine de 15 ani, guvernările succesive au promis mult și nu au făcut mai nimic. În 2004, guvernul Năstase promitea 400 de baze sportive. În 2014, guvernul Ponta venea cu exact aceeași ofertă, pentru ca acum, în 2019, guvernul Dăncilă să vină cu o ofertă identică. Se poate constata că tema celor 400 de săli de sport revine doar în anii electorali. Programele cu tentă faraonică, pe hârtie, sunt emblema PSD.

Ultima declarație în acest sens, aparține viceprim-ministrului Vasile-Daniel Suciu, ministru al Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, care a reiterat promisiunea predecesorilor săi cum că va promova o iniţiativă pentru a finanţa construirea a 400 de baze sportive în ţară: “Vom înfiinţa în fiecare judeţ al Românei astfel de baze sportive. Pregătim un memorandum şi alte 400 astfel de baze sportive vor mai fi construite în ţară".

În ultimii ani, legislația pentru sport a cunoscut modificări esențiale prin care s-a intenționat optimizarea mecanismului de acordare a finanțărilor din fonduri publice a programelor sportive. Una dintre aceste modificări se referă la posibilitatea ca autoritatile deliberative (Consiliul Local/Consiliul Județean/Consiliul General al Municipiului București) să poată finanta proiecte si programe sportive.

Concluzie: Anii electorali vin și trec. Promisiuni și declarații de intenții, de asemenea. Rămâne de văzut în ce măsură, și de această dată, cele 400 de săli de sport promise, se vor materializa sau nu. Cert este un lucru: Suntem răspunzători, cu toții, dacă politicile publice promovate, înlesnesc sau nu practicarea sportului în instituțiile de învățământ și, cel mai important, dacă vor face din copiii de azi, tinerii sănătoși de mâine.

Va mulțumesc!

Senator, Silvia Monica Dinică       

Inapoi