Ambrozia - un subiect interesant pentru sanatatea publica, un subiect neinteresant pentru Ministerul Mediului

Ambrozia - un subiect interesant pentru sanatatea publica, un subiect neinteresant pentru Ministerul Mediului

Astăzi, aproape o sută de bucureșteni, printre care și doamna din imagine care nu mai poate ține în frâu alergia cu nici un anti-histaminic, au ieşit să tragă un semnal de alarmă autorităților față de problemele de sănătate provocate de ambrozie.

Aș fi fost și eu printre ei azi, dar cum nu sunt momentan în țară, aș vrea să spun aici că sunt alături de toți cei care suferă din cauza acestei “buruieni de paragină”, cum mai este denumită ambrozia.
De fapt, ambrozia e un simbol al paraginei și nepăsării care caracterizează guvernarea actuală. Ambrozia este deja declarată în multe țări europene drept plantă de carantină și se iau măsuri drastice pentru eliminarea ei. Semințele de ambrozie rămân în sol și pot rodi și după 40 de ani!
La noi nu se face aproape nimic, deși această buruiană, care este extrem de răspândită, provoacă probleme serioase de sănătate celor alergici la polenul ei.
De la an la an, tot mai multe persoane dezvoltă alergie la ambrozie, iar vârsta de debut a simptomelor este tot mai mică.
După ce am primit numeroase sesizări făcute ce cei care au de suferit de pe urma ei, am decis să adresez o interpelare Ministerului Mediului privind măsurile concrete pe care le iau pentru combaterea ei. Am dorit să aflu, printre altele, ce campanii de informare și conștientizare a demarat ministerul din momentul în care legea privind combaterea buruienii ambrozia a intrat în vigoare și ce rezultate a obținut.

Într-un răspuns de doar câteva rânduri (mai scurt chiar decât întrebarea trimisă de mine), ministerul mi-a transmis să cer aceste informații la autoritățile publice locale, cel mai probabil pentru că la minister nu se cunosc aceste date. Cumva nu e treaba lor, ci a celor din teritoriu și s-au spălat pe mâini de această responsabilitate.

România are ,,doar" 3.228 de unități administrativ teritoriale (municipii, orașe, comune ș.a). Cam cât credeți că ar dura un astfel de proces, de colectare a acestor informații? Dar cât ar dura să luăm apoi și măsuri reale să stârpim o plantă ale cărei semințe germinează și după 40 de ani de la înflorire?

PS: Am făcut un astfel de demers de colectare a datelor de la UAT- uri. În 2017, am adresat o solicitare de informații către toate unitățile administrativ teritoriale din România pentru că nu se știa cu exactitate numărul locuințelor neelectrificate din țara noastră. Așa că am întrebat pe rând fiecare consiliu județean, fiecare primărie ș.a. câte astfel de locuințe există, câte familii și câți copii locuiesc în ele? Pentru a obține și centraliza aceste informații a fost nevoie “doar" de aproape un an. Locuințele acelea sunt ne-electrificate și acum, după această numărătoare, iar proiectul de lege pe care l-am scris pentru racordarea lor la sistemul național nu a fost pus pe ordinea de zi la Camera deputaților nici până azi.
Concluzionând, pe cele 2 situații legislative: închidem ochii la probleme, de fapt, când facem legi care nu funcționează sau când facem proiecte benefice comunităților, dar sunt ținute la sertar.

Inapoi