Ziua internaţională a educaţiei copiilor nevăzători

Ziua internaţională a educaţiei copiilor nevăzători

Titlul declaraţiei politice: Ziua internaţională a educaţiei copiilor nevăzători

 

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor senatori,

Stimați colegi,

 

Titlul declarației mele politice de astăzi este ,,Ziua internaţională a educaţiei copiilor nevăzători, prilej de vorbe frumoase,, . În fiecare an, la 13 noiembrie, întreaga lume sărbătorește Ziua internaţională a educaţiei copiilor nevăzători. Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, la fiecare cinci secunde, în lume, o persoană îşi pierde vederea. Aproximativ 45 de milioane de oameni sunt complet orbi. La fiecare minut, orbeşte un copil. În România sunt 95.889 de persoane nevăzătoare, din care 2.770 sunt copii,

Manifestările care se desfășoară în această zi sunt menite să atenţioneze şi să sensibilizeze opinia publică asupra problemelor cu care se confruntă această categorie socială specială. În mare parte, educaţia nevăzătorilor nu diferă prea mult de cea a persoanelor cu vedere normală, doar cadrul didactic este diferit. Există şcoli speciale, unde copiii nevăzători învaţă materii obişnuite cu ajutorul unor echipamente speciale şi îndrumaţi de profesori special pregătiţi.

Potrivit unui Raport al UNICEF, din anul 2013, „sistemul educaţional din România creează dezavantaje majore pentru persoanele cu dizabilităţi. Astfel, incidenţa neşcolarizării şi a abandonului timpuriu este de şapte ori, respectiv de două ori mai mare, pentru persoanele cu dizabilităţi faţă de populaţia generală. Grupul cel mai dezavantajat din punct de vedere al accesului la educaţie este format din persoane cu dizabilităţi fizice, somatice sau vizuale, grave, din mediul rural” chiar dacă educația reprezintă și este recunoscută ca principal factor benefic în ceea ce numim incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi.

Convenţiile internaţionale ne cer recunoaşterea fiecărui copil sau tânăr cu dizabilităţi şi ca membru deplin al familiei sale, al comunităţii şi al societăţii. Nimic nu se face, însă, dacă nu avem campanii susținute și realizate de instituţiile publice pentru conştientizarea, informarea sau sensibilizarea societății privind persoanele sau copiii cu dizabilităţi.

În acest context se înscrie și Avocatul Copilului, instituție apărută ca urmare a campaniilor de advocacy ale Organizației Salvați Copiii. Astfel, România este cea de-a 36-a țară europeană cu o instituție independentă ori cu un departament specializat destinat copiilor. Cu toate că, pe hârtie instituția ar trebui să îndeplinească o serie de activități precum exercitarea şi protecţia drepturilor copilului împotriva violenţei, Avocatul Copilului, nu se manifestă în spațiu public.

Noi, parlamentarii, avem obligația să ajutăm la creșterea gradului de conştientizare pentru ca societatea să-și realizeze responsabilităţile şi îşi consolideze valenţele creative și să contribuim, și legislativ, la eliminarea prejudecăţilor şi stereotipiilor, a discriminărilor, în folosul dezvoltării depline a potenţialului fiecăruia dintre copiii cu dizabilităţi.

 

Vă mulțumesc!

Senator, Silvia Monica Dinică                          

Inapoi